yonutzzangel
5224 poze   3215 vizite
Albume
adela popescu
adio
adrian mutu
aipom
akcent
akon
alex
alex si puya
anahi
andra
andrea patrascu
asa va fi viitorul daca nu oprim poluarea si nu plantam si ocotim plantele copacii
ash
ash down si broch
ash mysty may si down
ash picachu aipom si gligar
ash si down
ash si gary
ash si may
ash si misty
ash si pokemonii lui
ashlei vanesa si myley
ashley si zack
asley si vanessa
asley tisdale
bakugan
baniri
batman neinfricat si cutezator
batman si superman
ben 10
beyonce
black eyed peas
brenda song
c r b l
cainii mei
camp rock
catalin josan
catelusi
chowder
cole si dylan sprouse
connect-r
cristian d nacrotic sond si mateo
cristiano ronaldo
daddy yankee
dan balan
david bisbal
david deejay
david henrie
david si dony
de cine va place mai mult
deepcentral
demi lovato
diana dumitrascu
dony
down
down misty zoey si may
dulce maria
echipa racheta
elena gheorghe
emily osmet
enrique iglesias
eu in parc
eu la craiova
eu la sacelu
eu si animalele mele
eu si cainele meu
eu si motanul meu
fiti alaturi de acesti oameni care salveaza planeta
gary
giovanni din rbd
gligar si gliscor
hero108
hsm
iepurasi
in amintirea vedetelor decedate
in ce zodie sunteti
jaison derulo
jason earls
jason earls miley cyrus si biley ray cyrus
jemi
jesse McCartney
joe jonas
joe jonas evolution
jonas brothers
justin bieber
justin timberlake
kat deluna
katy perry
lady gaga
lukas podolski
maite perroni
may
miley cyrus
miley cyrus cand era mica
minunatele aventuri ale lui flapjak
misty down may ash broch si zoey
mitchel musso
morandi
my spy family
naruto
naruto vs sasuke
nelly furtado
nu poluati daca nu vreti sa aveti in costiinta tot pamantul
paula seling
paula seling si ovi
peisaje
pichu picaciu si raichu
piplup
pisici mei
pisicute
pitbull
pokemon
power renges
poze cu animalute
poze cu chelsea staub
poze cu danielle campbell
poze cu justin timberlake cum nu l-ati mai vazut niciodata
poze de la nunta catelusei mele
rbd
rihana
salvati viata animalelor ne mai poluand natura si ne mai taind copaci
scooby doo
selena demy si miley
selena gomez
selena gomez si david henrie
selena gomez si justin biebear
shakira
smiley
sonic x
spuneti stop poluarii mediului inconjurator
star wars the clone wars
starli starevia staraptor
sterling knight
stroved
Taylor Lautner
tayo cruz
tdi si tda
team galaxy
teen titans
the secret saturdays
timbaland
tom si jery
trandafiri albastri
turtwing grottle tortera
vanessa hudgens
vanessa si zack
vhsmm
voltaj
william levy
x men evolution
xiaolin sowdown
YoNuTzZ AnGeL
zack efron
zeke and luther

membru din 2 iulie 2010

nu poluati daca nu vreti sa aveti in costiinta tot pamantul

Gaura din stratul de ozon din Antarctica apare anual si, in mod normal, este de dimensiunea Americii de Nord, punctul maxim de marire fiind sfarsitul lunii septembrie - inceputul lunii octombrie. Dar, in 2008, reprezentantii World Meteorological Organization au declarat ca stratul de ozon, care protejeaza Pamantul de razele ultraviolete care pot crea cancer la piele, a inceput sa se subtieze destul de tarziu. “Pe parcursul ultimelor saptamani, (gaura din stratul de ozon, n.r.) a crescut rapid si a depasit, acum, maximul atins in 2007. Pentru ca gaura in stratul de ozon este in crestere, este greu de determinat cat de mare va fi aceasta in anul 2008″, au declarat reprezentantii World Meteorological Organization. Gaura din stratul de ozon avea o suprafata de 27 de milioane de kilometri patrati pe 13 septembrie, comparativ cu 25 de milioane de kilometri patrati cat a inregistrat in 2007
Ce este stratul de ozon?
Dispus la altitudini cuprinse intre 19 si 30 km, stratul de ozon nu este nici pe departe o patura groasa. Concentratia acestuia, la altitudinile respective nu depaseste 10 parti la un milion, ceea ce, trebuie sa remarcam, inseamna foarte putin. Inseamna foarte putin din punct de vedere cantitativ, dar foarte mult din punct de vedere al efectelor sale benefice pentru viata de pe Terra. Dar cum apare acest ozon? De ce apare el numai la altitudini mari? In primul rand, trebuie sa spunem ca ozonul este o molecula speciala de oxigen, care contine 3 atomi (O3), spre deosebire de molecula de oxigen obisnuita, care are numai 2 (O2). Inainte de a trece mai departe, va trebui sa facem cateva mici precizari, referitoare la radiatiile ultraviolete. Acestea sunt impartite in trei game, UV-A, cu lungimi de unda cuprinse intre 315 si 400 nm, UV-B, cu lungimi de unda cuprinse intre 280 si 315 nm si UV-C, cu lungimi de unda mai mici de 280 nm. Pentru formarea ozonului sunt importante radiatiile UV-C, care au suficient de multa energie pentru a rupe molecula de oxigen in doi atomi. Acesti atomi liberi se deplaseaza nestanjeniti prin stratosfera, pana in clipa in care au norocul sa intalneasca o molecula de oxigen, de care se ataseaza, formand molecula de ozon, O3. Procesul descris de noi poarta numele de fotoliza.
Din cate vedeti, oxigenul molecular are capacitatea de a absorbi o parte dintre radiatiile ultraviolete, tocmai prin procesul de formarea ozonului. Acum stim si de ce ozonul se formeaza numai in stratosfera. Acolo densitatea oxigenului este suficient de mare pentru a se produce disocierea moleculara. La altitudini mai mici, radiatiile UV-C sunt deja absorbite. Cum se desfasoara mai departe procesul de absorbtie a radiatiilor ultraviolete? Aici este o mica ciudatenie. Pentru a le absorbi, ozonul redevine oxigen. De fapt, radiatiile UV-B au exact energia necesara pentru a rupe legatura chimica a unui atom de oxigen din molecula de ozon. Ca rezultat, vom avea din nou un atom plus o molecula de oxigen. Si sa nu uitam sa remarcam faptul ca radiatiile UV-A sunt absorbite doar intr-o mica masura de catre stratul de ozon, dar energia acestora este relativ mica, daca o comparam cu cea a celorlalte doua game de radiatii ultraviolete, ceea ce inseamna ca impactul lor asupra vietii este mult redus. Asa cum vedeti, ozonul este generat si distrus in permanenta, dar, intr-o atmosfera nepoluata, procesul se desfasoara intr-o stare de echilibru, cantitatea de ozon generata fiind aproximativ egala cu cea distrusa. Pentru ca uneori sunt interesante cifrele, as vrea sa mai adaug ca, daca am aduce tot stratul de ozon la nivelul solului, atunci am putea acoperi planeta cu un strat gros de 3 mm de ozon. Este mult? Este putin? Raspunsul este simplu de dat. Este exact cat trebuie pentru ca viata pe Terra sa fie protejata. Stratul de ozon este o regiune a atmosferei situata intre 19 si 48 de kilometri deasupra suprafetei Pamintului. In cadrul acestei paturi atmosferice, concentratia de ozon atinge 10 parti per milion (ppm.). Ozonul propriu-zis, molecula formata din trei atomi de oxigen, se formeaza prin actiunea razelor solare de o anumita lungime de unda asupra moleculei biatomice de oxigen. Aceasta reactie se produce continuu de multe milioane de ani, insa compusii naturali de azot par sa fi mentinut concentratia de ozon la niveluri stabile, niveluri care totusi, la sol, ar fi toxice, periculos de respirat. De altfel, acelasi ozon este o componenta principala a smogului, ale carui efecte nefaste asupra sanatatii oamenilor sint bine cunoscute. Insa, la inaltimile mentionate la inceput, stratul de ozon joaca rolul unui scut protector, care filtreaza radiatiile ultraviolete de tip B (mutagene pentru aproape toate organismele vii), radiatiile UV avind alta lungime de unda decit cele care au condus la formarea ozonului, ceea ce permite o reactie complexa inversa.
Ce este "gaura din stratul de ozon"?
Gaura din stratul de ozon este adesea confundata cu problema incalzirii globale. Desi intre ele exista o anumita legatura, pentru ca ozonul are contributia sa la efectul de sera, "gaura de ozon" constituie o problema separata si o dovada in plus a efectelor nefaste ale activitatii omului asupra mediului care i-a dat nastere. Deasupra Antarcticii, si nu de mult si deasupra Arcticii, ozonul stratosferic s-a diminuat cantitativ de citeva ori anual, in cursul ultimilor 15 ani, in unele anotimpuri. Diminuarile in cauza sint exclusiv rezultatul poluarii atmosferei de catre om cu diferite chimicale, cum ar fi clorofluorocarbonatii (CFC, cel mai agresiv devorator de ozon, folosit pe vremuri ca agent de racire la frigidere), hidroclorofluorocarbonatii (HCFC), dar si compusi continind bromuri, compusi de halogen si oxizi de azot. In pofida tuturor masurilor luate, diminuarea concentratiei de ozon stratosferic este un proces care continua sa se extinda.
De ce sunt periculoase radiatiile ultraviolete?
Nu vom da acum un raspuns detaliat la aceasta intrebare. Vom spune doar ca aceasta continua crestere a nivelului de radiatii UV-B, datorata reducerii stratului de ozon, duce, in lipsa unor masuri de protectie adecvate, la imbatranirea accentuata a pielii, cancere cutanate, boli de ochi, scaderea eficientei sistemului imunitar etc. Si pentru a va face o imagine mai buna asupra efectului nociv al ultravioletelor, uitati-va cu atentie la o bucata de cauciuc sau la orice material organic lasat la Soare. Veti constata cum acestea se degradeaza extrem de rapid. De fapt, se intampla ca radiatiile ultraviolete au suficienta energie pentru a rupe lanturile de polimeri. Fenomene asemanatoare se produc si in pielea noastra, cu diferenta ca materia vie are capacitatea de a se regenera. Si se regenereaza intre anumite limite...
Subtierea stratului de ozon
Am povestit cum se intampla ca, prin absorbtia radiatiilor UV-B, molecula de ozon se rupe. Din pacate, acest fenomen nu este produs numai pe aceasta cale. Mai exista si reactii chimice care duc la acelasi rezultat. Astfel, substante care exista in mod normal in stratosfera, cum ar fi diferiti compusi de azot, clor, hidrogen, pot distruge moleculele de ozon. Acest proces este natural si inevitabil, dar, in conditii normale, nu altereaza echilibrul despre care vorbeam. Problema apare, ca de obicei, atunci cand intervine omul, cu intreaga sa panoplie de produse poluante, rezultata din intensa sa activitate industriala. Altfel spus, insusi omul isi distruge patura protectoare, alterand echilibrul fragil al ozonului. Acest fapt a fost sugerat pentru prima oara in 1974 de catre doi cercetatori americani, M. Molina si S. Rowland, care au descoperit ca un grup chimic, cunoscut sub numele generic de CFC (clorfluorocarbon), poate contribui semnificativ la subtierea stratului de ozon. Asa cum se intampla uneori in domeniul ecologiei, cei doi nu au fost luati in serios, iar descoperirea lor a fost data uitarii. Si ar fi ramas uitata, daca in 1985 British Antarctic Survey nu ar fi gasit o gaura in stratul de ozon de deasupra Antarcticii. Din acea clipa semnalul de alarma a fost tras si toata lumea a inceput sa se ocupe cu spaima si entuziasm de soarta ozonului. CFC-urile sunt niste molecule perfide. Mai usoare decat aerul, imposibil de descompus la altitudini mici (aici sunt protejate de actiunea radiatiilor ultraviolete, tocmai datorita ozonului), se ridica, in conditii ce le vom detalia mai departe, la altitudinea stratului de ozon, unde incepe macelul. Mai intai moleculele de CFC se descompun, sub actiunea radiatiilor ultraviolete. Clorul rezista in atmosfera de la 20 la 120 de ani, fiecare atom al sau putand distruge sute de mii de molecule de ozon. Iata de ce folosirea cuvantului „macel" nu este numai o simpla metafora. Iata ca a sosit momentul detaliilor.
Gauri in ozon
Primele gauri in stratul de ozon au fost descoperite deasupra Antarcticii. De ce tocmai acolo? Iata o intrebare interesanta, pe care multi dintre dumneavoastra si-au pus-o. De fapt, se pare ca independent de activitatile umane se produce acolo, an de an, o subtiere a stratului de ozon, in perioadele de sfarsit al iernii si inceput al primaverii, numai ca, in ultimele decenii, fenomenul tinde sa capete proportii alarmante. Emisiile poluante sunt generate in special in emisfera nordica, dar circulatia atmosferica le raspandeste pe toata suprafata terestra. In timpul lunilor de iarna australa (din iunie pana in august), cand zona Polului Sud nu primeste nici un pic de lumina solara, stratosfera se raceste puternic, ceea ce favorizeaza aparitia unor nori de mare altitudine, alcatuiti din cristale fine de gheata. Acesti nori poarta numele de PSC (Polar Stratospheric Clouds) si au proprietatea de a oferi o suprafata catalitica ideala pentru descompunerea CFC-urilor, eliberandu-se astfel ucigatorul clor. Dar reactia de descompunere nu se poate declansa la intuneric, de aceea ea se produce abia in perioada in care Soarele incepe sa lumineze zona antarctica (la inceputul lunii septembrie), mai inainte de diparitia PSC. Sa mai mentionam un fapt important. In timpul iernii australe, Antarctica este izolata, meteorologic, de restul lumii, printr-o circulatie naturala, numita vortex polar, care impiedica improspatarea in ozon a stratosferei, ceea ce contribuie suplimentar la subtierea stratului de ozon. Fenomene asemanatoare se produc si in zona arctica, numai ca aici, datorita conditiilor meteorologice specifice, subtierea stratului de ozon este mai „blanda", necoborand la latitudini atat de mici ca in cazul emisferei sudice. Acest fapt este un mare noroc pentru noi, avand in vedere densitatea ridicata a populatiei din emisfera nordica. Avem acest „noroc" din mai multe motive. In primul rand, temperaturile din zona Polului Nord sunt rareori suficient de scazute pentru a permite aparitia PSC-urilor. In al doilea rand, vortexul polar are in Arctica o intensitate mult mai scazuta decat in Antarctica. Aceste doua elemente fac ca subtierea stratului de ozon in zona nordica sa fie de mai mica intensitate decat in zona sudica.
Alarma
Revenim... In 1974, doi chimisti americani de la Universitatea California, F. Sherwood Rowland si Mario Molina, si-au pus banala intrebare: ce se intampla cu CFC-urile eliberate in atmosfera? Cei doi au demonstrat ca aceste molecule se „sparg" sub actiunea radiatiilor ultraviolete, clorul rezultat intrand intr-o reactie in lant cu ozonul stratosferic, ducand la distrugerea sa. Asa cum spuneam, descoperirea lor nu a fost luata in seama. Prea multe industrii utilizau pe scara larga CFC-urile... Dar, pe la mijlocul anilor 1980, a fost descoperita o subtiere grava a stratului de ozon, de catre o echipa a British Antarctic Survey. Atat de grava era subtierea, incat geofizicianul britanic Joe Farman, care efectua masuratorile, a crezut ca spectrofotometrul pe care il utiliza s-a defectat si l-a trimis inapoi in Anglia pentru a fi reparat! Apoi a intrat in actiune si NASA, care a transmis catre lumea intreaga imagini alarmante ale gaurii de ozon antarctice... Dupa aceea au inceput sa fie consultate arhivele. Datele colectate incepand cu anii 1950 au demonstrat ca nivelul ozonului antarctic a fost realtiv stabil pana spre sfarsitul anilor 1970. Prima mare gaura in stratul de ozon a fost depistata in 1979, dupa care a urmat o scadere continua a nivelului de ozon la scara globala. Sa precizam aici ca nivelul de ozon se masoara in unitati Dobson. Spuneam inca de la inceput ca daca am cobori tot ozonul atmosferic la nivelul solului, am obtine un strat gros de 3 mm, ceea ce este echivalent cu 300 unitati Dobson. Raportat la aceste unitati de masura, intre anii 1980 si 1990 s-a constatat o diminuare globala cu 3% a stratului de ozon, iar in prezent scaderea se accentueaza rapid, ritmul crescand de trei ori fata de inceputul anilor 1970. In plus, a inceput sa fie afectata si emisfera nordica. La scara globala sunt afectate tarile din America de Nord, Europa, Rusia, Australia, Noua Zeelanda si America de Sud. Consecintele pe termen lung ar putea fi deosebit de grave, mai ales daca avem in vedere ca, pe perioade scurte, e drept, se pot produce oricand scaderi masive ale nivelului de ozon.
Protocolul de la Montreal
Datele alarmante privitoare la scaderea nivelului de ozon stratosferic nu puteau sa lase indiferenta lumea politica. Destul de repede, in 1985, este semnata conventia de la Viena, care a elaborat mecanisme pentru cooperarea internationala in ceea ce priveste programele de cercetare asupra ozonului. La numai doi ani dupa aceasta, in septembrie 1987, este semnat „Protocolul de la Montreal privitor la substantele care produc saracirea stratului de ozon". Acesta a stabilit ca statele semnatare vor renunta la utilizarea substantelor care distrug stratul de ozon. Trebuie sa remarcam ca acest tratat nu a intampinat aceeasi rezistenta acerba ca Protocolul Kyoto, referitor la reducerea emisiilor de gaze ce produc efectul de sera. De fapt, industriile sunt pregatite deja sa inlocuiasca substantele raspunzatoare de distrugerea ozonului. Protocolul de la Montreal a fost completat de doua acorduri suplimentare, semnate la Londra, in 1990, si la Copenhaga, in 1992, prin care s-au stabilit calendare precise pentru eliminarea CFC-urilor si a celorlalte substante periculoase pentru ozon. Astfel, toate aceste substante vor trebui eliminate pana in 2029.
Concluzii
Amenintarea exista cu adevarat. Iar lupta pentru apararea stratului de ozon ne demonstreaza ca, atunci cand viata planetara este primejduita, apare si vointa politica pentru a aduce lucrurile pe un fagas bun. Acesta este mesajul optimist al cooperarii internationale in acest domeniu. Dar, nu putem sa nu ne intrebam, oare cate amenintari nu ne pandesc fara a le da atentia cuvenita? Sa nu uitam ca SUA se impotrivesc cu indarjire la reducerea emisiilor de CO2...
"Ozonul rau" se formeaza in straturile joase ale atmosferei si duce la poluare de tip fotochimic. Atunci cand acesta depaseste anumite limite, este daunator vietii pe pamant. Substantele care stau la baza formarii ozonului troposferic sunt oxizii de azot si compusii organici volatili. Ozonul troposferic reactioneaza cu tesuturile vegetale si animale si ajunge chiar sa provoace efectul de sera.

Primaria Capitalei a facut masuratori si pentru poluarea cu ozon troposferic, gasindu-se depasiri ale concentratiilor maxime admise mai ales in timpul pranzului. Constructiile foarte inalte din orase si mai ales din centrul Capitalei blocheaza o aerisire corecta si o circulatie naturala a aerului. Totodata, pe bulevardele inguste, care actioneaza ca adevarate canioane, se acumuleaza si alte gaze toxice pentru organismele vii, in special cele provenite din trafic.

Or, cum in prezent reparatiile strazilor duc la congestionari grave ale circulatiei in Bucuresti, aceste acumulari devin periculoase. De aceea, specialistii Primariei Capitalei avertizeaza pe toti locuitorii si in special persoanele in varsta sa evite sa circule in miezul zilei pe strazile aglomerate si poluate. Din masuratorile facute de specialistii Capitalei, rezulta ca in Bucuresti, pe anumite zone, poluarea cu bioxid de sulf, cu bioxid de carbon si cu oxizi de azot este foarte puternica de la cele cinci mari centrale termoelectrice si de la cele aproximativ 50 de centrale de cartier, de la traficul auto si cu poluanti specifici de la unitatile industriale.

Poluarea aerului este determinata in proportie de 70 la suta de traficul rutier. Aproape 90 la suta din poluarea cu oxid de carbon este generata de traficul auto, care mai participa si cu aproape 60 la suta la poluarea cu oxizi de azot. Tot traficul rutier este responsabil de emisiile de plumb, despre care se spune ca sunt de trei ori mai importante decat cele generate de sectoarele industriale.

Din verificarile facute in ultimii doi ani, rezulta ca valorile de concentratii maxime admise de oxid de carbon pentru 24 de ore la emisie (a carei valoare este de 2,0 mg/metru cub) sunt: Bd. Carol - 4,129 mg/mc, N. Balcescu - 6,418 mg/mc, Cotroceni - 2,699 mg/mc, Piata Romana - 3,285 mg/mc, Gara de Nord - 4,75 mg/mc.

Efectele expunerii la valori mari ale concentratiilor de oxid de carbon sunt diferite, in functie de timpul de expunere si de concentratia poluantului. De exemplu, pentru cazul valorii de 6,418 mg/mc (in zona Bd. N. Balcescu), unde se depaseste de 3,2 ori maxima admisa, o expunere de o ora poate produce cefalee si greturi, iar o expunere de 3-4 ore poate depasi chiar limita efectului letal.
In stratul de ozon de deasupra Arcticii s-a deschis o noua gaura, de dimensiuni uriase, care ii determina pe oamenii de stiinta care observa fenomenul si implicatiile sale sa creada ca scutul natural care protejeaza emisfera nordica de efectele radiatiilor ultraviolete va fi grav afectat, situatie care se traduce intr-o impresionanta crestere a numarului cazurilor de cancer al pielii. Rezultatele celui mai mare experiment de monitorizare a stratului de ozon arata ca peste 60 la suta din acesta s-a "pierdut" la anumite altitudini de deasupra Polului Nord, deteriorare mai importanta decit cea din 1997, cea mai grava inregistrata pina in prezent.
Scutul anti-ultraviolete s-a subtiat dramatic
Conditiile climaterice necesare pentru declansarea unei astfel de distrugeri a ozonului de catre poluantii eliberati de tehnologia omului in atmosfera au fost aproape ideale in cursul ultimei ierni polare. "Aceste pierderi vor afecta, foarte probabil, nivelurile de ozon din intreaga Europa, in aceasta vara. Este una dintre cele mai substantiale pierderi de ozon la aceasta altitudine, deasupra Arcticii", au spus oamenii de stiinta, intr-o declaratie data publicitatii marti. Stratul de ozon din partea superioara a atmosferei este principalul filtru pentru radiatia ultravioleta daunatoare (UV-B), emanata de Soare. Fara acest strat, organismele vii ar suferi mutatii genetice extinse, care la oameni rezulta in sanse sporite de dezvoltare a cancerelor pielii, cataracta si dereglari ale sistemului imunitar.
Fenomenul ar putea continua in ciuda diminuarii poluarii
"Gaura" de ozon din regiunea arctica - de fapt o subtiere masiva a stratului de ozon existent - poate fi lesne deplasata spre sud, de vinturile puternice care bat la mare altitudine, si deci sa "apara" deasupra zonelor populate din America de Nord si Europa. Cercetatorii care au realizat acest studiu - o initiativa comuna a NASA, Unitatea Europeana de Coordonare a Cercetarii Ozonului si Directoratul pentru Cercetare al Uniunii Europene - isi vor inainta concluziile catre Biroul Meteorologic, singurul responsabil cu avertismentele legate de nivelurile crescute ale radiatiilor ultraviolete. Desi "gaura" de ozon este un fenomen care apare cu regularitate la Polul Sud, abia in ultimii cinci ani cercetatorii au putut remarca un eveniment similar si la Polul Nord. Studiul mai arata ca diminuarea stratului de ozon in regiunea Arcticii ar putea continua, in pofida eforturilor depuse in vederea reducerii concentratiei de cloruri din stratosfera. Aceste reduceri s-au si realizat, in parte, gratie Protocolului de la Montreal, incheiat in 1989, care obliga partile semnatare sa reduca nivelul de emisie in atmosfera a clorofluorocarbonatilor si altor gaze "devoratoare" de ozon.
Ozonul ne afecteaza grav pulmonul
In timpul caniculei din timpul verii, toata lumea incearca, in primul rind, sa se fereasca de radiatiile solare, insa foarte putini stiu ca un pericol la fel de mare pentru sanatate il reprezinta si ozonul. La altitudine mare, ozonul are un efect benefic deoarece actioneaza ca un ecran protector impotriva radiatiilor solare ultraviolete. La nivelul solului din marile orase, smogul rezultat din poluare se transforma in ozon, care este periculos pentru plamini. Expertii Academiei Americane de Alergie, Astm si Imunologie (AAAAI) avertizeaza ca in aceasta vara, din cauza activitatii solare foarte intense, cantitatea de ozon de la nivelul solului marilor aglomerari urbane va creste ingrijorator, punind in pericol sanatatea locuitorilor. O data inhalat, ozonul poate provoca o serie de afectiuni respiratorii, de la simple iritatii ale cailor aeriene superioare, accese de tuse si afectiuni ale pleurei, pina la bronsite acute si emfizem pulmonar. De asemenea, astmaticilor li se pot agrava foarte mult simptomele si sensibilitatea la anumiti alergeni. Pentru a evita efectele nocive, medicii americani le recomanda orasenilor sa evite pe cit posibil deplasarile la orele amiezii, cind concentratia ozonului atinge valori maxime.
Organizatia Meteorologica Mondiala (OMM) a prezentat raportul asupra stratului de ozon stratosferic. Masuratorile au evidentiat ca in septembrie 2005 gaura de ozon masura 27 milioane kmp, o suprafata apropiata de cea inregistrata in anul 2003, data cand a fost observata cea mai mare gaura de ozon de cand se fac masuratori meteorologice. In raportul OMM se mai face referire si la conditiile meteo in stratosfera antarctica. OMM, in colaborare cu oamenii de stiinta, urmareste evolutiile climaterice.

Cataracta va afecta 150 de milioane de oameni

Ozonul joaca un rol benefic, absorbind cea mai mare parte a razelor ultraviolete B (UV-B), biologic nocive. Numeroasele experiente efectuate pe plante, animale, precum si studiile clinice la oameni au aratat efectele nefaste ale expunerii excesive la UV-B (cancer de piele, cataracta, boli infectioase). Consecintele subtierii stratului de ozon sunt incidenta crescuta a melanoamelor, sporirea numarului de bolnavi de cataracta. Pentru fiecare diminuare de unu la suta a stratului de ozon se majoreaza cazurile de cataracta cu pana la 150.000. In comunitatea oamenilor de stiinta se vorbeste de vreo 15 milioane de bolnavi de cataracta pana la sfarsitul acestui secol.

Dusmanii principali: chimicalele din cosmetice, frigidere...

Studiile au aratat ca produsele chimice fabricate de om, in principal halonii, cluorofluorocarbonatii, bromura de metil, sunt responsabile de rarefierea stratului de ozon. Aceste produse mai sunt inca folosite la frigidere, instalatiile de climatizare a aerului, fabricarea produselor cosmetice, stingerea incendiilor etc. Bromura de metil s-a folosit zeci de ani la dezinfectia materiilor prime destinate exportului, precum si a terenurilor destinate anumitor culturi. Tarile industrializate s-au angajat ca pana in anul 2030 sa suprime folosirea hidrocluofluorocarbonului.

Romania este tara semnatara a Protocolului de la Montreal si s-a angajat sa opreasca productia substantelor chimice inamice stratului de ozon si sa le inlocuiasca cu altele mai putin nocive.
Metanul, oxidul nitros si dioxidul de carbon sunt gaze de sera care exercita o influenta, inca necuantificata cu exactitate, asupra distrugerii ozonului. Opiniile expertilor cu privire la evolutia distrugerii stratului de ozon sunt diferite, dar nimeni nu exclude o inrautatire a situatiei ca urmare a poluarii excesive a atmosferei.

O posibila ameliorare prin anul 2040

Unii apreciaza ca in anul 2050 se va inregistra cea mai mare gaura de ozon, altii spun ca in 2006 ozonul va avea cel mai scazut nivel din intreaga istorie a observatiilor. Alte simulari, care au inclus numai impactul CFCs asupra ozonului, indica anul 2040 ca fiind momentul in care cantitatea de ozon va reveni la valorile neperturbate anterioare anului 1980. Aceste simulari sugereaza, spun expertii in climatologie, ca variatiile climatice datorate gazelor de sera pot incetini, in mare masura, refacerea anticipata a ozonului.

Observatiile au furnizat probe convingatoare ale cresterilor mari ale vaporilor de apa stratosferici, care joaca un rol important atat in racirea stratosferei joase, cat si in distrugerea ozonului prin inter-mediul unor reactii chimice, avand astfel o mare contributie la procesele climatice.
si pe deasupra te toate puteti sa omorati plante,animale chiar si pe voi.
daca nu vreti ca toate aceste sa nu se intample nu poluati,iar daca vedeti pe cineva ca arunca o hartie pe jos sa-i ziceti sa o ia si ii explicati de ce nu e bine ce a facut si sa faca si el acelasi lucru pe viitor
plantati cat mai multi copaci si plante deoarece plantele si copacii si pomii elimina dioxid de carbon si il transforma in oxigen care il respiram cu toti si pe deasupra el,adica oxigenul,chiar si apa si legumele si fructele si cereale.fara toate acestea noi nu am putea traii.
d2aca3d6334a8aa0d64efd628ffb36eb
d2aca3d6334a8aa0d64efd628ffb36eb
gaura-in-stratul-de-ozon_thumbnail
gaura-in-stratul-de-ozon_thumbnail
thumb_612_x_0_0-104173-2222222
thumb_612_x_0_0-104173-2222222


Comentarii album • 0
Acest album nu are incă nici un comentariu.
Către: yonutzzangel

Mesaj:
Mesajul a fost trimis.
Trimite mesaj Înapoi Nu poți trimite un mesaj fără conținut! Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje. Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp. A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.